Archive

Posts Tagged ‘Libertate’

Black hearted love.

21 July 2016 4 comments

Finger touchNimeni nu iubeşte cu adevărat.
Ştiu că sună ca din topor această exprimare dar, am convingerea că este un adevăr axiomatic, pe care doar ignoranţii îl pot nega.
Iubirea, aşa cum a ajuns în Anno Domini 2016, nu mai are nimic în comun cu fragilitatea sentimentului la care facem referire atunci când afirmăm că iubim. Iubirea presupune renunţare la sine, implică lipsa tuturor factorilor care pot perturba mecanismul manifestării acelui sentiment.
Iubirea din zilele noastre a ajuns un apendice al egoismului. Iubim pentru că ne aşteptăm la ceva, pentru că sperăm că vom obţine ceva. Încă din momentul naşterii sale, o împachetăm într-un ambalaj de aşteptări, care vine la pachet cu ceea ce emanăm către destinatarul acelei iubiri.
Nu mai există iubire just because… Nu mai există iubire fără motiv. Întrebaţi-vă dacă puteţi iubi pe cineva fără a exista aşteptarea ca sentimentul să fie reciproc şi vă veţi da seama că Read more…

Primiţi cu violu’?

22 July 2015 3 comments

DatingBă, frate, constat că a ieşit o dileală naţională în legătură cu violul din judeţul de la ora 5.
Fapte oribile se comit zilnic, da’ nu interesează pe nimeni. Fi-v-ar ipocrizia de râs, să vă fie! Însă, cum apare un subiect mediatic inventat de CNN de România, cum se reped guvizii şi-l halesc pe nemestecate.
Văd că, mai nou, au început tot felul de vedete autohtone netalentate să-şi implice imaginea în susţinerea unei inepţii cât ei de mare. Cum adică – Bărbaţii adevăraţi condamnă violul? Bă, voi v-aţi dilit total?! Da’ există fo situaţie în care violul nu este condamnat, fie şi verbal, moral, prin exprimarea unei simple opinii, dar mai ales în mod legal? Sweet Lord of Hypocrisy!!!
Deci, nu numai că-şi pun poalele-n cap tot felul de contrafăcuţi ai show biz-ului românesc, da’ au ales cel mai inept slogan posibil. Plecând de la ideea că bărbaţii adevăraţi condamnă violul, înseamnă că, în mod perfect logic, există şi bărbaţi care nu se află în tagma violatorilor, dar care aprobă violul. Motiv pentru care, îmi răsare-n minte o întrebare simplă – în cazul violului lu’ peşte, o fi existând o modalitate de gândire şi o abordare mai defectuoasă decât asta? Eu cred că nu.
Să vii şi să spui că eşti împotriva violului, e ca şi cum ai susţine în mod public lupta împotriva asasinatelor la comandă, a tâlhăriilor şi a introducerii taxei pe aerul respirat. Wtf?!… Puteau alege j’de variante posibile de a blama gestul acefalilor ălora, fără a risca să pice chiar ei în ridicol. Da’, unde nu e, nici Dumnezeu nu cere…
Aşadar, s-a deschis campania #uniţisalvăm femeile de la viol. De parcă până acum se stătea la coadă să le facem poştă pe domnişoarele de 17 Read more…

Când democraţia naşte monştri.

9 January 2015 4 comments

I'm not CharlieMi se pare logic atacul terorist din Paris, îndreptat împotriva jurnaliştilor de la Charlie Hebdo. Nu necesar sau moral, ci logic. Perfect logic. Chiar dacă e cinic. Ştiu că poate părea o afirmaţie grotescă din partea mea, având în vedere că nişte oameni au murit executaţi, fără un motiv aparent, însă, voi încerca să-mi detaliez punctul de vedere în cele ce urmează.
După cum am mai spus şi cu alte ocazii, consider că suntem mulţi. Mult prea mulţi… Şi pentru că matematica nu minte niciodată, cu cât cifrele sunt mai mari, cu atât devin mai greu de controlat excesele. În cadrul unui sistem ermetic de valori este aproape imposibilă descoperirea unui echilibru între nuanţe, atâta timp cât acordul fin este limitat de constrângerile spaţiului redus. Şi cum Terra nu este de zece ori mai mare decât Soarele, 8 miliarde de oameni reuşesc să întindă la maximum graniţele suportabilităţii în materie de toleranţă. Iar ca să fie tacâmul complet, democraţia, cel mai parşiv sistem de orânduire socială, reuşeşte să formeze din ce în ce mai multe tumori, atâta timp cât mâna manipulatorie a maselor din ce în ce mai largi de cetăţeni scapă printre degete erori de o parte şi de alta a taberelor existente în interiorul său.

Îmi aduc aminte anu’ 3 de facultate (se întâmpla în 1999), când profesorul de Drept Internaţional Public începea să ne povestească despre Uniunea Europeană şi despre globalizare. Îmi aduc aminte cu o nostalgie nedisimulată, cum ni se părea amuzantă ideea de uniformizare. Părea de-a dreptul hilar gândul că va putea fi îndoită puţin celebra sintagmă din Constituţie, cea referitoare la Stat naţional, unitar, suveran, independent şi indivizibil. În acea perioadă, la sfârşitul epocii Read more…