Archive

Posts Tagged ‘Lumina’

Danny boy.

7 April 2013 53 comments

Danny boySunetul înfundat al respiraţiei care lovea de la foarte mică distanţă plapuma, părea a fi singura tonalitate prezentă momentan în dormitorul lui Danny. Şi totuşi putea să jure că şi-a auzit numele strigat de către o voce străină. Cu toate că trecuseră deja aproape cinci minute de când acel glas gutural îi turnase acid pe sira spinării, timp în care nu se mai auzise nimic suspect, nu putea să renunţe la strânsoarea pumnilor săi micuţi pe care-i avea încleştaţi în marginea de sus a plapumei ce şi-o ţinea speriat în dreptul gurii, pregătit -Dacă va fi cazul…, să şi-o tragă peste cap, drept ultim scut împotriva răului.
De când mămica lui îi stinsese lumina, singurele gânduri care-i trecuseră prin cap au fost în legătură cu ce se întâmplase în dimineaţa acelei zile. Întunericul casei sale îi declanşase instantaneu acele senzaţii, de parcă aici se simţeau bine acele gânduri – în întuneric.
Aşa îi plăcea lui să spună. -Mami, mă duc în casa mea. O vedea cum râde de fiecare dată, fără să se poată stăpâni. Abia când reuşea să-şi tragă sufletul, încerca să-i spună că se cheamă dormitor, după care-l lua în braţe atât de strâns încât simţea că se sufocă, şi-l pupa pe frunte, după care-i dădea drumul din strânsoare, nu înainte de a-l ciufuli straşnic. Ştia şi el că este un dormitor, aşa cum era cel în care dormise până de curând alături de ei, dar de când mami şi tati îl mutaseră în noul său dormitor, a simţit că e casa lui, şi doar aşa îi spunea, spre deliciul părinţilor dar mai ales a tuturor invitaţilor, care se prăpădeau de râs de fiecare dată când mami îl Read more…

Advertisements

Vreme trece, vreme vine…şi lumina nu ne-ajunge…

15 January 2013 10 comments

Mihai EminescuCu toate că poate părea desuet un asemenea demers într-o lume care pare interesată mai mult de scandalurile lu’ Becali vs jurnalişti sau vs memoria Brătienilor, am totuşi de gând să punctez această zi de 15 Ianuarie, în memoria celui care din punctul meu de vedere, a fost posesorul celei mai strălucite minţi a tuturor timpurilor. Ştiu că poate vorbele mele par oarecum exagerate, dar scurta şi puerila mea analiză asupra a două dintre creaţiile sale, sper să dovedească dincolo de orice urmă de îndoială că exact aşa este.
Într-un articol pe care l-am scris pe 3 Ianuarie 2013, intitulat God gave me everything i want, am purtat o discuţie foarte interesantă şi constructivă cu Eli şi Mădă, având ca subiect posibilitatea de exprimare a oamenilor geniali. Dacă ar fi să continui acea linie a subiectului, aş putea spune fără să risc a mă inşela, că Mihai Eminescu este un geniu ratat. Este părerea mea, pe care o susţin şi o voi justifica în cele ce urmează aşa cum mă pricep eu mai bine.
În primul rând vreau să plec de la definirea geniului ratat. Din punctul meu de vedere, fără să încerc o definiţie academică, un geniu este ratat atunci când ceea ce poate cu adevărat să facă un anumit om, întrece cu mult capacităţile sale de exprimare date de conjunctura vremurilor pe care le trăieşte, ambianţă, anturaj, posibilităţi materiale, feed-back rezonabil, ajutor din partea terţilor. Aşadar, dacă un nene care trăieşte într-o anumită perioadă de timp, poate să facă mult mai multe decât este dispusă lumea care-l înconjoară să accepte, iar el moare cu fructul creaţiei sale necules, Read more…

Călător. Capitolul doi – Lumină.

7 August 2012 12 comments

Deschid ochii. O lumină puternică provenind de la un soare neferecat între nori, îmi neagă primele secunde de simț vizual, pe care le așteptasem cu atâta adroare. Îi mijesc puțin și încep să disting mediul înconjurător. Sunt pe o alee într-un cimitir, complet uscat. Nicăieri nici picătură de apă. Sub tălpi, iarba. Lângă mine este un copac din care aud o pasăre cântând sacadat, deloc enervant. Undeva în depărtare, un grup de oameni pe care nu-i disting prea bine din cauza faptului că nu m-am obișnuit pe deplin cu lumina, stau în jurul unei gropi. Preotul și dascălul cântă. Pe ea n-o văd nicăieri. A dispărut odată cu apa și cu senzația de excitare aproape incontrolabilă.
-E clar, am visat. Zâmbesc.
-Și mai clar e că nu tre’ să mai bei ca animalu’! Deja râd ca prostu’.
Încerc să-mi dau seama încotro e ieșirea, fac câțiva pași să văd dacă pot merge, și o iau agale spre ceea ce sper să fie scăparea din toată încurcătura asta. În timp ce merg capăt o viteză relativ egală cu a unui om care merge spre serviciu. Faptul că m-am pus în mișcare mi-a dat putere. Încerc să neglijez gustul de căcat Read more…