Archive

Posts Tagged ‘Muzica’

Shiver.

15 December 2015 Leave a comment

RockAm descoperit ce este Lerul. Ştiu că este o afirmaţie curajoasă, dar am motive să cred că există o susţinere solidă în spatele acestor cuvinte. Nu mă simt ca şi cum mi-aş fi dat seama cine l-a împuşcat pe JFK sau ca şi cum aş fi aflat întâmplător leacul împotriva virusului Ebola. Şi totuşi, raportat la meleagurile autohtone, tind să cred că o asemenea descoperire s-ar putea dovedi valoroasă din punct de vedere spiritual, pentru că sunt deja mulţi ani de când ne întrebăm cu toţii -Cum adică Ler? Ce este Lerul?
Ei bine, am găsit răspunsul!
Totul a început odată cu intrarea în actualul sezon al sărbătorilor de iarnă. Aflându-mă de mai bine de un deceniu într-o mizantropie care deja îmi balansează cu brio caracterul coleric şi firea extrovertită, am ajuns, treptat, să urăsc din ficaţi sărbătorile de iarnă şi tot ce ţine de alaiul interminabil de feeling-uri artificial concepute pentru a destinde episodic fruntea omului modern, cu scopul de a-i încărca bateriile pentru anul ce urmează.
De câte ori intrăm în perioada turbării sociale, adică 1 Decembrie – 9 Martie, simt că-mi face poc o venă. Luminiţe, urări, cei dragi, brad, beteală, Read more…

Mireasa nu face se…X Factor.

6 October 2013 12 comments

Mutual masturbationCa orice bărbat care se respectă şi a cărui principală îndeletnicire pe pământ este tocarea nervilor femeilor, acţiune pe care am început-o cu mama în ’77 când m-a născut, la puţin timp după marele cutremur din Martie în timpul căruia a căzut pe scări cu mine-n burtă (e clar de unde mi se trage… :P), am reuşit şi eu să găsesc o femeie îndeajuns de …hmm, curajoasă!?… (aş fi spus masochistă, sau inconştientă), care să-şi dorească traiul alături de mine. Până aici nu-i nimic neobişnuit, întrucât nu-s nici primul şi nici ultimul bărbat care reuşeşte să-şi scoată din minţi partenera prin simpla prezenţă. Săraca, nici nu mai ştie dacă iubirea şi atracţia dintre noi, mai merită chinul traiului cu mine… 😆 Am întâlnit destui bărbaţi insuportabili, însă nu cred că am întâlnit vreodată pe cineva atât de extremist cum sunt eu, în ce priveşte comportamentul. Nu reuşesc deloc să găsesc o cale de mijloc, aşa că fie sunt iubibil şi adorabil precum un urs Panda (vorbele îi aparţin :mrgreen: ), fie detestabil, agasant şi perfect capabil să o scot din minţi. 😈
Numai că….numai că (trebuia să vină şi un fel de compensare în ce priveşte echilibrul emoţional existent între noi), are şi ea parte de…răzbunări (aşa cum îi place să le numească). N-o să intru în prea multe detalii (nu acum), însă una dintre aceste răzbunări se numeşte X Factor. Jubilează cu o lună înainte ca acel concurs să înceapă, ştiind că urmează mai bine de trei luni în care Duminica seara mă ţine priponit pe canapea lângă ea, cu pleoapele lipite cu scotch, să nu cumva să închid ochii şi cu întrebări din două în două minute, să se asigure că urmăresc totul cu atenţie, pentru că-i plac replicile mele din timpul acelei emisiuni şi mă foloseşte pe post de entertainment ad-hoc, un fel de personal amusement unit, pe care în pauzele pulbicitare o trimite să-i aducă chips-uri, ochelari, şerveţele, sau ce mai uită madama, pardon…prinţesa, Read more…

Călărind furtuna.

14 August 2013 6 comments

Riders on the stormNu ştiu cum se face, dar de câte ori se apropie vara de sfârşit, parcă simt deja sufleteşte apropierea singurului anotimp în care mă simt complet, motiv pentru care intru într-un automat hippie mode autoindus. Poate şi pentru că urăsc vara la fel de mult precum iubesc toamna, sau poate de vină este căsătoria părinţilor mei la sfârşitul lui ’69, an pentru care încă visez la inventarea time travel-ului, sau poate or fi alte motive, însă aceeaşi exuberanţă pe care o încearcă oamenii odată cu sosirea verii, abia aşteptând să se scalde sub razele soarelui, o resimt eu în legătură cu toamna, a cărei melancolie neumuritoare o invit să mă împresoare cu apăsarea ei prietenoasă, binecunoscută deja şi singura capabilă să-mi deschidă toate simţurile.
Ok, recunosc – sunt şi foarte fericit că scap de cele trei luni pe care le detest cu toată puterea fiinţei mele, din punct de vedere climateric: Iunie, Iulie şi August. 😆
Mulţi cunoscuţi şi prieteni îmi spuneau hipiot. Abia în timp mi-am dat seama că uneori o făceau şi într-un mod peiorativ, însă ei au ştiut dintotdeauna că mi se rupe. 😉 N-am încercat niciodată să fiu în pas cu moda doar pentru că aşa trebuie, ci doar dacă mi-a plăcut ceva anume, într-un mod foarte sincer. Aşa că prea puţin m-a interesat situarea mea în afara vremurilor pe care le trăim, în ce priveşte vestimentaţia, preferinţele muzicale, stilul de viaţă…
De fapt nici nu ştiu cum de am reuşit să-mi menţin neschimbată o asemenea cărare, câtă vreme am crescut cu muzica şi stilul de viaţă disco ale anilor ’80, rap-ul şi rock-ul anilor ’90 şi…mda, facultatea e de vină. 😛 Acolo m-am înecat în Read more…