Archive

Posts Tagged ‘Ortodox’

Exod.

27 August 2015 Leave a comment

RefugeesAcest cuvânt mi se pare că defineşte cel mai bine ceea ce se întâmplă de jumătate de an cu oamenii care părăsesc Orientul Mijlociu şi Nordul Africii – exod.
Acei oameni nu sunt imigranţi. Ei nu migrează. Pentru a avea acest statut ar trebui să nu existe o caracteristică definitorie, care nu aparţine imigrantului – disperarea. Când alegi să devii imigrant treci prin analiză şi sfârşeşti în decizie, pe care o iei lucid, detaşat, fără a avea constrângeri de altă natură. Aşa ceva nu se întâmplă şi în cazul valului de oameni care traversează parte din Asia, Africa şi Europa, cu intenţia de a scăpa de teroare. Ei pleacă de frica morţii, după ce au văzut moartea în faţă.
Când îţi explodează o bombă-n casă şi-ţi moare jumătate din familie, când îţi vezi rude decapitate sau executate cu focuri de armă, când îţi mor copiii de foame şi n-ai mâncare să le dai, când eşti întrebat pe stradă în ce Dumnezeu crezi, iar dacă nu răspunzi corect eşti omorât pe loc, când nimeni, de luni de zile, nu face nimic pentru a te apăra, decizia pe care o iei de a pleca din acel loc nu te situează în postura de imigrant.
Ceea ce se întâmplă acum, în 2015, sub ochii impasibili, dezinteresaţi, cinici, nesimţiţi şi lipsiţi de reacţie ai omenirii, nu este un val de imigranţi, ci este un exod. Acei oameni nu mai au de gând să se întoarcă, iar decizia lor ultimativă nu este luată cu Read more…

Advertisements

Iubirea de sine. Traducere – Go fuck yourself.

27 February 2013 8 comments

World in a mirrorSunt un om extrem de nesuferit. Spre liniştea mea, dar mai ales a celor din jurul meu, foarte rar se întâmplă să-mi activez acea latură componentă a întregului ansamblu de trăsături definitorii ale caracterului, responsabilă cu (sau mai bine zis, pentru) sterciuirea rezistenţei psihice a persoanei care-mi intră în colimator. Însă când se întâmplă să intru în Fuck You Mode, gradul de nesimţire al acţiunilor mele devine imposibil de încadrat în graficele acceptate a fi universal valabile, iar acţiunile mele depăşesc în înţelegere, cuprinderea imaginaţiei umane.
Nu cred că mai are sens menţionarea faptului că de fiecare dată, fără excepţie, fiara în care mă transform are legătură cu latura defensivă, când mă simt încolţit sau constrâns, de diverse conjuncturi, vorbe repetate la infinit, ori abuzul, în orice formă a sa. Îmi dau seama că este greu de înţeles încercarea mea de a mă disculpa, atâta timp cât ferocitatea atacurilor mele seamănă mai mult cu o ofensivă furibundă, decât cu o defensivă disperată.
Însă va mărturisesc, sub cuvânt de onoare, că de fiecare dată când eu animalul iese la suprafaţă, poartă la gât un medalion pe care scrie -I had no choice. You asked for it!
Dar ca să exemplific şi mai bine o asemenea stare în care mă văd aruncat, după ce iniţial mă simt smuls forţat, luat pe sus şi constrâns spre a adoptă anumite măsuri extreme, vă invit să vedeţi 25 de secunde din filmul Rush Hour, în care Chris Tucker face un rol…unic. Charlie Sheen abia se poate Read more…

Un fleac. L-au prăjit.

6 January 2013 14 comments

Un fleac, m-au ciuruitDacă e să analizăm omul ca fiind un animal înzestrat cu conştiinţă de sine şi raţiune (nu întotdeauna şi cu discernământ), stau şi mă întreb, noi, românii, cam pe unde ne-om situa (procentual vorbind) în balanţa asta dintre fiinţa cugetătoare şi animal?
Şi îmi pun întrebarea asta pentru că poporul român (în ansamblul său, luat la grămadă), face sex cu mine. Mi-l imaginez personificat într-o femeie cu o căpăţână mai înaltă decât mine, mai solidă decât o amazoană musculoasă gen Xena şi stătută de 10 ani, drept reprezentata poporului român, trimisă să mi-o tragă până-mi sar capacele. Şi cum sexul presupune orgasm, iar poporul tinde să-l atingă din ce în ce mai des, reuşesc totuşi, într-un fel greu de descris, să-l opresc de la a termina. Îl simt când e gata-gata să-şi dea drumu, mă autodelimitez şi mă izolez cât pot de bine ascunzandu-mă în cele mai îndepărtate unghere ale minţii, reuşind astfel să-i întârzii şi să-i amân zbaterea purulentă intitulată generic orgasm în grup, însă când cred că am scăpat şi că fie se păstrează pentru altă dată, fie a uitat de mine şi preferă să siluiască pe altcineva, mă simt iar abuzat de amazoana musculoasă, care mă ţintuieşte la podea, se urcă pe mine şi mă lucrează de n-am timp nici măcar să ţip după ajutor.
Cam aşa aş sintetiza, pe scurt, discrepanţa dintre hoarda de credincioşi fanatici, mâncători de sarmale sau fasole+ciolan pe stradă şi călcători în picioare la moaşte, pe de o parte, iar de cealaltă parte eu, speriatul, disperat după o izolare cât mai profundă, care mă simt ca-n Inception când Read more…

Cred în Diavol. Îl iubesc pe Dumnezeu.

25 August 2012 20 comments

 Aș dori să încep printr-un mic avertisment: Cei care caută răspunsuri la întrebări existențiale fără a consulta conștiința proprie, cei care se sprijină pe dogme și preconcepții fără a dori ca măcar să le înțeleagă, cei care dintr-o pudoare extremă exclud din start păreri contrare, sunt invitați în cel mai respectuos mod posibil, să facă un delicat dar sigur stânga-mprejur, pentru că textul care urmează este o mică parte din propria-mi părere în legătură cu ceea ce, în Anno Domini 2012, se încadrează în conceptul de religie.

N-am avut până acum intenția să ating subiectul ăsta, dintr-o decență (aș spune eu), dacă nu chiar și puțină timiditate, combinate cu respectul pe care-l port atât celor care cred, cât și celor care nu cred. Am încercat mult timp să păstrez o atitudine echidistantă, pentru că jonglând cu teorii și idei atât de contondente, riscul de a stârni antipatii gratuite este imens. Nu-s deloc pudic și reținut. N-am tăcut, pentru că am încercat să nu supăr pe nimeni. Ci doar am dorit să păstrez o neutratilate la care să jinduiască și Elveția în zilele ei bune, pentru că: 1) sunt destul de categoric în exprimare și gândire, când vine vorba de religie; 2) am destui dușmani încât să nu-mi doresc formarea altora, din cauza propriilor mele acțiuni sau vorbe.
Și totuși, luat grosso modo, acțiunile din ultimul an ale înalților reprezentanți ai multor culte și religii , m-au făcut să ating punctul critic, și să aleg calea exhibarii, atât cât mă pricep și cât înțeleg eu fenomenul respectiv, pe care încerc să-l analizez aici.
Pentru început aș dori să fac o scurtă precizare, ca să știe lumea în ce fel mă poate înjura (dacă e cazul). Sunt născut și educat în spirit Ortodox. Cred în Dumnezeu, merg la Sf.Biserică, mă Spovedesc, mă rog, postesc. Și chiar dacă am fost mai păcătos ca de obicei în ultimii ani, încerc să țin calea…cât pot. Dar încerc.
Read more…