Archive

Posts Tagged ‘Presedinte’

După jumătate de veac cu ‘escu’, ‘ta’ sau ‘nnis’?!

15 November 2014 2 comments

ManipulareCeauşescu. Iliescu. Constantinescu. Băsescu. Cei patru escu responsabili de soarta României pe o perioadă ce se întinde pe 50 de ani la răscrucea a două milenii. Buni sau răi, deştepţi sau proşti, pricepuţi au ba, ăştia sunt. Pe ei i-am avut (impuşi, sau votaţi) drept reprezentanţii noştri. Liderii României moderne. Şi chiar dac-ar fi o simplă potrivire, o coincidenţă amuzantă, iată că Tudor Muşatescu a nimerit-o bine de tot întrucât, dintre toate numele de familie posibile, doar de-alde escu au fost ultimii patru.
Până mâine…
Mâine decidem între un nnis şi un ta. C-o fi bine sau rău, habar n-am. Convingerea mea e că niciunul nu este potrivit să ne fie Preşedinte, fiecare din motivele sale, pe care le voi înşira niţel mai la vale, da’ pân’ la fond ne mănâncă forma şi cum nu cred în coincidenţe nici de-al naibii, tind să mă las purtat şi de data asta pe valuri de superstiţie, afirmând că e foarte posibil s-o rupem în fericire. Viitorul Preşedinte cu siguranţă va conta într-un fel sau altul. Nu-i doar un hazard lipsit de sens. Schimbarea lui escu, aşa, dintr-o dată, după ce am ţinut-o doar în de-alde escu odată cu încetarea din viaţa a lui Gheorghe Gheorghiu Dej şi până acum, cu siguranţă prevesteşte ceva… deosebit.
Optimiştii ar spune că nnis ne-ar duce-n Europa, că-i ferchezuit şi are ştaif de leader autentic.
Alţi optimişti ar susţine că ta ne-ar aduce investiţii şi ne-ar scăpa de oamenii regimului ultimului escu.
Eu însă, pesimistul de serviciu în ale politicii, spun că nici nnis, nici ta, nu sunt ceea ce ar fi meritat România după ultimul Read more…

Advertisements

Votul – sclavia omului modern.

1 November 2014 1 comment

ConsciousnessCu cât drag am aşteptat să împlinesc 18 ani. Nu doar pentru a putea cumpăra alcool şi ţigări fără probleme, pentru că oricum le cumpăram şi minor fiind. Aşteptam majoratul pentru că doream să mă simt bărbat. Matur. Cetăţean responsabil, plin de simţ civic. Se întâmpla în primăvara lui ’95. Nu mai reţin dacă au fost nişte alegeri locale în acel an (parcă da), însă aveam să votez plin de elan în ’96, când a ieşit Emil.
Heh… -A ieşit Emil, băă! Deja era o vorbă printre studenţi. -Hai la Universitate, că a ieşit Emil. După ce ne-a făcut ciocatu’ cu mâna din balcon am mărşăluit spre Regie. Să bem şi să chefuim, evident… Dar nu mai conta. Scăpaserăm de Iliescu. Ne simţeam în sfârşit liberi.
Ţin minte că erau anii în care votam cu o asemenea plăcere de zici că făceam sex. Păstram timbrele alea lipite pe buletin de zici că erau chiloţii damelor pe care le ştampilam în cabina de vot la fiecare scrutin electoral. Suveniruri. Simboluri ale cetăţeanului Cătălin Ionescu. Îmi plăcea să mă implic. Discutam multă politică, fie în familie, fie cu prietenii. Consideram că voinţa mea alături de voinţa altora care gândesc aidoma mie, sau mai bine zis voinţa mea alăturată voinţei celor cu care întâmplător gândeam asemănător reprezintă o forţă capabilă să schimbe destine, să modifice opţiuni şi căi de urmat, să…
Aiurea! Am eu o vorbă pe care-o folosesc cu foarte mare drag în asemenea situaţii. -Young, dumb and full of cum. Atât la propriu, cât şi la figurat. Credeam în democraţie. Încă mai credeam…
Read more…

Mi s-a rupt… USL-ul. Bantonescu Preşedinte!

26 February 2014 2 comments

TRAIAN BASESCU - DECLARATIINu că ar fi o surpriză prea mare. Cu toate că a fost o vreme în care credeam c-o vor rupe-n fericire abia după prezidenţiale. Îi credeam doar calici, nu şi proşti. Mi-au dovedit contrariul. Dar până şi la asta mă aşteptam într-o oarecare măsură, câtă vreme se fac mai bine de doi ani de când spuneam că pleacă hoţii şi vin proştii. Pentru că n-ai cum să fii decât inimaginabil de prost, în momentul în care rupi o alianţă care controlează practic întregul aparat de stat (mai puţin preşedinţia).
Ceea ce mă face să realizez câtă importanţă are funcţia de Preşedinte în plan intern. De ce are doar în plan intern? Pentru că este dovedit faptic, fără urmă de tăgadă (cel puţin în urma evenimentelor din ultimii…aproape opt ani), că toate deciziile importante cu privire la stabilitatea macroeconomică, drumul ales în politica externă şi viziunea geo-politică a României (dacă o exista aşa ceva şi în gândirea policitienilor noştri) sunt dictate cuvânt cu cuvânt de afară. Acele atribute atât de importante, care definesc independenţa şi suveranitatea unui stat, nu ne mai aparţin. Cei care ne conduc sunt doar trimişii Bruxellesului (prin Merkel) şi a NATO (prin Obama). Suntem cu toţii vasalii diriguitorilor care au putere, bani şi influenţă.
În rest, e vrăjeala noastră internă. Abureala ieftină pe care ne-o servesc zi de zi, cu scopul de a capacita electoral cât mai mulţi creduli, în vederea obţinerii unor funcţii care să le ofere acces la fonduri. Atât şi nimic mai mult. Este ca şi cum se luptă care să fie sclavul mai marilor care ne conduc de afară. Ai noştri se ceartă care să fie cel care răspunde Read more…

Mi se rupe…USL-ul?!…

3 April 2013 11 comments

Democracy comes to youCă România nu mai e stat de drept, guvernat din interior, şi orânduit conform principiilor democratice, este deja o certitudine, dovedită prin acţiuni concrete, repetate, fără nici o urmă de îndoială. Simplul fapt că din 14 milioane de votanţi, 7.5 milioane nu pot da jos un Preşedinte pe care-l urcaseră în funcţie cu doar 5.2 milioane de voturi, este o mutaţie a logicii intrată deja în istorie, drept cea mai umilitoare palmă primită de România post-comunistă.
Că democraţia nu mai este de mult un sistem de valori capabil să strunească şi să conducă echitabil o populaţie planetară care depăşeşte 7 miliarde de oameni, este de multă vreme un eşec notoriu, pe care diriguitorii se chinuie să-l compenseze prin manipulare (de multe ori grosolană), şi prin intervenţii inoportune, umilitoare. În sensul ăsta, dimocrăsi adusă de americanii care bombardează ţările posesoare de petrol, mi se pare cel mai elocvent exemplu. Însă nu mi-e ruşine nici cu umilirea poporului român, de către Merkel, Barroso şi Obama. De fapt, democraţia este menţinută pe o instabilă linie de plutire, atâta timp cât se suprapune vremelnic, peste dorinţele celor care conduc. În momentul în care teoria contrazice practica impusă de ei, măsurile luate sunt în sensul îndoirii practicii, nicidecum în sensul corelării dorinţelor lor personale, cu principiile şi valrorile democratice.
În acest context, mi se pare absolut oportună decizia pe care am luat-o în urmă cu mai bine de un an, de a nu mai vota niciodată. Cu o singură excepţie, de la care-mi ofer singur o derogare, dar Read more…

Pa Pa Power.

12 December 2012 17 comments

ZombiesHai c-am trecut cu bine şi peste ultimul hop electoral din acest an, exercitat de o societate viciată până în străfundul fiinţei colective. Milioane de oameni (cred că 8 la număr, ţinând cont de procentul prezent la vot), au ales de bună voie să joace un rol activ în sceneta asta iluzorie denumită democraţie, făcând gestul final de care era nevoie pentru încheierea procesului democratic – introducerea buletinelor de vot în urnă.
Nu am votat. După cum am mai spus, nu mai cred în democraţie. Nu a fost concepută pentru 7 miliarde de oameni, nu poate face faţă cerinţelor societăţii actuale şi este depăşită de vremurile pe care le trăim. Pur şi simplu se târâie, încercând să mimeze teoria pusă eronat în practică, aidoma comunismului, care era superb pe hârtie, dar niciodată viabil în practică. Când au inventat-o Romanii, pământul era locuit de probabil câteva sute de milioane de oameni, iar în ultimii 150 de ani, de când se aplică iar, s-a ajuns de la 2-3 miliarde, la 7 spre 8 miliarde de oameni. Şi după cum însăşi denumirea ne spune totul, demos – oameni, kratos – putere, adică puterea oamenilor, eu unul nu cred că puterea oamenilor este ceva viabil atâta timp cât numărul celor care decid este imens. Din contră. Cred că eroarea pe care o comite democraţia, este faptul că se bazează pe puterea majorităţii. Ştiu, sună ca naiba, însă ideea (din punctul meu de vedere), este următoarea: cu cât numărul celor care decid este mai mare, cu atât marja de eroare creşte. De unde rezultă că produsul Read more…

Humiliation!

4 August 2012 15 comments

Urăsc răzbunarea, dar iubesc umilirea.
O să încerc să explic.
Din punctul meu de vedere, răzbunarea este mult prea chinuitoare, ca și sentiment. Faptul că-ți aloci o bună parte din timp, la care adaugi resurse, doar pentru a ticlui un plan să-i vii de hac celui pe care-l urăști, este de fapt un procedeu cu efect de bumerang, pentru că în tot timpul ăsta, suferi și te consumi cel puțin la fel de mult ca și cel pe care-l țintești. Persoanele care caută să se răzbune ajung să nu mai doarmă noaptea, măcinate fiind de grija pe care o poartă targetului.
Eu unul n-am de unde să știu concret cum stă treaba cu un asemenea sentiment, pentru că eu nu m-am răzbunat niciodată. Eu doar am umilit, așa că vorbesc despre răzbunare doar din perspectiva celui care înțelege din afară un fenomen, nu referindu-mă la vreun exemplu personal.
Și așa ajung la umilire, care în opinia mea este pur și simplu descătușarea tuturor sentimentelor negative acumulate împotriva unui fenomen, unei persoane sau unui grup de persoane. Multă lume consideră și umilirea ca făcând parte tot din tacticile de răzbunare, numai că cei care fac greșeala asta de interpretare, uită că umilirea (cel puțin în viziunea mea), este lipsită de premeditare. În timp ce răzbunarea constă în planificarea minuțioasă a unor Read more…

And the Oscar goes to…

30 July 2012 24 comments

A ieșit cum mi-am dorit – invalidare.
Prezență la vot între 45% și 49%, referendum invalidat, 8 milioane de voturi împotriva lui Băsescu, USL cu pofta-n cui, CCR penibil (din cauza ilogicei decizii cu 50%+1), lideri Europeni a căror reacție sunt extrem de curios s-o aflu.
Habar n-am dacă până mâine dimineață, sau până Marți când vom ști rezultatele finale oficiale, se mai poate răsturna ceva în sensul validării. N-am nici o idee dacă CCR va călca propria decizie inițială și va valida referendumul cu toate că nu s-a întrunit cvorumul, doar de dragul, dar mai ales din cauza rușinii invalidării unui referendum al cărui scor este de 95 la 5. Ideea de bază (și dorința mea arzătoare, care ciudat, mi s-a și îndeplinit), este că vom avea scandal teribil, Băsescu este în sfârșit umilit de un vot popular, iar USL-ul și-a furat-o maxim, dovadă și discursurile lui Antonescu și al lui Ponta din seara asta, pe care le-au făcut imediat după ora 23 – era să adorm… Le-a lipsit verva, prestanța, zvâcul caracteristic ambilor politicieni (dar mai ales în cazul lui Antonescu), motiv pentru care încă din acel moment am mirosit eșecul pe care l-au înregistrat, sau mai bine zis circul pe care-l anticipează și de care credeau că au scăpat prostindu-mă pe mine, alegătorul.
Și dacă tot vorbesc despre prostit, să-mi aduc puțin aminte de ce n-am fost la vot și de ce mi-am dorit atât Read more…

Cu ochii larg închiși. Mic ghid de recunoaștere a manipulării.

7 March 2012 Leave a comment

 Președintele a susținut astăzi un discurs în Parlament în care a anunțat cadourile electorale oficiale sub forma măririlor de salarii în an electoral, și-a exprimat dorința ca România să intre în zona Euro doar pentru a putea împrumuta cu 1.5% dobândă în loc de 6% (alt motiv eu n-am auzit – ceea ce înseamnă că împrumutul este deja brand național), și a punctat necesitatea reorganizării teritoriale a României pe care dorește s-o facă la pachet, sub acoperământul referendumului în urmă căruia Românii, în înțelepciunea lor nemărginită, au votat Parlament unicameral și reducerea numărului de Parlamentari.
Nimic notabil din punctul de vedere al discursului. Adică mai bine zis nimic nou. Știam doleanțele lui mai vechi sau mai noi, exprimate cu diverse ocazii. Deocamdată nu s-a topit de tot zăpada, așa că încă nu a dat drumul avalanșei de surprize.
Un alt lucru mi se pare demn de a fi remarcat. Și anume, extraordinarul spectacol mediatic din partea televiziunilor de știri. Chiar dacă este deja la fel de previzibil precum discursul lui Băsescu, nu încetează să mă amuze cu fiecare ocazie care se ivește.
În legătură cu aspectul asta, aș dori să concep un mic ghid de recunoaștere a manipulării pe care reușesc Read more…