Archive

Posts Tagged ‘Putere’

Dreptate. Nu justiţie.

10 August 2014 6 comments

Dan VoiculescuOare câţi dintre telespectatorii fideli ai postului Antena3 îşi dau seama că respectiva televiziune pupă în cur puterea?
Ştiu, poate părea o întrebare retorică sau chiar o glumă, însă am certitudinea că nucleul dur de lobotomizaţi care-i privesc 24/7 de zici că au o penitenţă de ispăşit, nu realizează că de fapt s-au transformat din singura televiziune cu adevărat anti-putere, în cea mai fidelă, obedientă şi vocală televiziune pro-putere. Şi asta s-a întâmplat datorită modului perfect manipulatoriu prin care ei şi-au prostit publicul. Menţinând ţinta doar pe Băsescu şi atacându-l în fiecare minut al zilei, timp de 365 de zile/an, au schimbat agenda privitorului antenizat, făcându-l să creadă că Băsescu e la putere, nicidecum PSD-ul care are majoritate parlamentară, Guvern propriu şi o totală susţinere în trustul Intact.
Lupta viscerala dintre Voiculescu şi Băsescu, dar mai ales potenţa vocală a trompetelor… pardon, am vrut să spun a realizatorilor 😀 Antena3, au menţinut o intensitate telenovelistică a desfăşurării evenimentelor, păstrând astfel neclintit în faţa televizoarelor un public cu un IQ format din două cifre, care nu înţelege că interesul lor vizează câştigul material (rating mare -> publicitate -> bani mulţi în cont) şi lupta feroce dintre doi foşti securişti, unul ajuns Preşedinte şi altul ajuns Dumnezeul audio-vizualului
Mâna de floci… pardon, am vrut să spun grupul de 10-15 realizatori tv ai Antena3 plus patronul lor 😉 , n-au avut niciodată pe Read more…

Pe Băsescu îl invită în mod public de ani de zile, dar le e frică de Banciu?! Intactul n-are tact.

20 November 2013 4 comments

BrainwashedSpre deosebire de ceea ce cred tinerii frumoşi şi liberi care protestează de mai bine de două luni împotriva proiectului Roşia Montană aflându-se într-o inerţie amuzantă după ce iniţial fuseseră manipulaţi în cel mai evident mod posibil, o televiziune (mai ales una de ştiri) nu este o asociaţie filantropică de binefacere, ci o societate comercială al cărei obiect de activitate are ca scop producerea de profit. Având acest lucru în vedere, mi s-ar părea inoportune reproşurile pe care privitorii le-ar putea face unui trust media, întrucât fiecare patron îşi conduce S.C.-ul după bunul plac, iar televiziunile nu au un rol educativ asumat, ci unul comercial…la fel de asumat. 😉
Cu toate astea, în calitate de consumator al produsului oferit de televiziuni în piaţa media românească, am şi eu dreptul să-mi exprim o părere cu privire la calitatea emisiunilor, dar mai ales cu privire la politica trusturilor respective, care mi se pare mult mai ofertantă din punctul de vedere al înţelegerii direcţiilor pe care mogulii media le adoptă în funcţie de interesele lor personale. E mai uşor de înţeles făgaşul pe care o apucă o anumită televiziune înţelegându-i politica editorială, decât urmărind o anumită emisiune.
În cazul de faţă, după cum lesne se înţelege şi din titlu, mă voi referi la trustul Intact, în interiorul căruia au existat Read more…

Danny boy.

7 April 2013 53 comments

Danny boySunetul înfundat al respiraţiei care lovea de la foarte mică distanţă plapuma, părea a fi singura tonalitate prezentă momentan în dormitorul lui Danny. Şi totuşi putea să jure că şi-a auzit numele strigat de către o voce străină. Cu toate că trecuseră deja aproape cinci minute de când acel glas gutural îi turnase acid pe sira spinării, timp în care nu se mai auzise nimic suspect, nu putea să renunţe la strânsoarea pumnilor săi micuţi pe care-i avea încleştaţi în marginea de sus a plapumei ce şi-o ţinea speriat în dreptul gurii, pregătit -Dacă va fi cazul…, să şi-o tragă peste cap, drept ultim scut împotriva răului.
De când mămica lui îi stinsese lumina, singurele gânduri care-i trecuseră prin cap au fost în legătură cu ce se întâmplase în dimineaţa acelei zile. Întunericul casei sale îi declanşase instantaneu acele senzaţii, de parcă aici se simţeau bine acele gânduri – în întuneric.
Aşa îi plăcea lui să spună. -Mami, mă duc în casa mea. O vedea cum râde de fiecare dată, fără să se poată stăpâni. Abia când reuşea să-şi tragă sufletul, încerca să-i spună că se cheamă dormitor, după care-l lua în braţe atât de strâns încât simţea că se sufocă, şi-l pupa pe frunte, după care-i dădea drumul din strânsoare, nu înainte de a-l ciufuli straşnic. Ştia şi el că este un dormitor, aşa cum era cel în care dormise până de curând alături de ei, dar de când mami şi tati îl mutaseră în noul său dormitor, a simţit că e casa lui, şi doar aşa îi spunea, spre deliciul părinţilor dar mai ales a tuturor invitaţilor, care se prăpădeau de râs de fiecare dată când mami îl Read more…

Pa Pa Power.

12 December 2012 17 comments

ZombiesHai c-am trecut cu bine şi peste ultimul hop electoral din acest an, exercitat de o societate viciată până în străfundul fiinţei colective. Milioane de oameni (cred că 8 la număr, ţinând cont de procentul prezent la vot), au ales de bună voie să joace un rol activ în sceneta asta iluzorie denumită democraţie, făcând gestul final de care era nevoie pentru încheierea procesului democratic – introducerea buletinelor de vot în urnă.
Nu am votat. După cum am mai spus, nu mai cred în democraţie. Nu a fost concepută pentru 7 miliarde de oameni, nu poate face faţă cerinţelor societăţii actuale şi este depăşită de vremurile pe care le trăim. Pur şi simplu se târâie, încercând să mimeze teoria pusă eronat în practică, aidoma comunismului, care era superb pe hârtie, dar niciodată viabil în practică. Când au inventat-o Romanii, pământul era locuit de probabil câteva sute de milioane de oameni, iar în ultimii 150 de ani, de când se aplică iar, s-a ajuns de la 2-3 miliarde, la 7 spre 8 miliarde de oameni. Şi după cum însăşi denumirea ne spune totul, demos – oameni, kratos – putere, adică puterea oamenilor, eu unul nu cred că puterea oamenilor este ceva viabil atâta timp cât numărul celor care decid este imens. Din contră. Cred că eroarea pe care o comite democraţia, este faptul că se bazează pe puterea majorităţii. Ştiu, sună ca naiba, însă ideea (din punctul meu de vedere), este următoarea: cu cât numărul celor care decid este mai mare, cu atât marja de eroare creşte. De unde rezultă că produsul Read more…

Bullshitometrul.

7 June 2012 30 comments

 Mi-a murit simțul civic. Total și ireversibil. Nu-s nici boșorog încât să găsesc în politică un element vital de socializare, dar nici îndeajuns de tânăr încât să cad în capcana speranțelor deșarte, crezând că diverse ideologii sunt doar punerea în practică a anumitor teorii frumoase pe hârtie. Am vârsta la care miserupismul, combinat cu o mizantropie desăvârșită, la care adaug și faptul că mă aflu într-un target social/demografic/etc. de nișă – nu mă regăsesc în aproape nimic din ce-mi oferă societatea, au dus, în timp, la decesul simțului meu civic, pe care l-am îngropat de curând.
La prezenta stare de fapt în care constat că mă aflu, a dus și actuala campanie electorală pentru alegerile locale. Peste trei zile sunt alegerile, lucru pentru care-i mulțumesc lui Dumnezeu, pentru că în sfârșit se termină circul. Sunt distrus psihic. Să mă explic.
Din păcate (sau din fericire), locuiesc într-o localitate în care USL a avut candidați pe liste separate. Adică n-au fost în stare să lase ranchiuna deoparte și să propună un candidat comun, ci au mers în campania electorală având fiecare candidatul lui. Ceea ce înseamnă că pe lângă vaaantuuuu baaateeee, apaaaa treeeeceee, pietreeeeleee raaamaaaan, a trebuit să ascult zilnic, două melodii noi în loc de una. Era clar că Read more…