Archive

Posts Tagged ‘Religie’

După ce a făcut politică şi ne-a dat note, Dumnezeu face stand-up comedy. Isn’t God cool?!…

10 December 2015 Leave a comment

Cool ChristActuala conducere a BOR este cea mai inumană, lipsită de har şi plină de viclenie cloacă de farisei pe care a avut-o Biserica Ortodoxă Româna de-a lungul istoriei.
Înaltpreasreasfinţia sa Daniel, Arhipăstor statornic al Banatului, Mitropolit al Munteniei şi Dobrogei, Locţiitor al Tronului Cezareei Capadociei şi Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române este, în opinia mea, cel mai nepriceput, avar, lipsit de suflet, cinic şi depărtat de la Calea mântuirii cap al BOR din câţi s-au aflat până acum în această funcţie.
Plecând de la cele două afirmaţii, care pentru mine au calitate de adevăr, fiind convins de veridicitatea lor, aş dori să analizez puţin câteva aspecte care au legătură cu latura lumească a desăvârşirii spirituale a omului, cea călăuzită de către urmaşii Apostolilor pe pământ – preoţii.
Din capul locului doresc să menţionez faptul că gândurile mele înşirate în cele ce urmează nu sunt o emanaţie a dispreţului sincer pe care-l nutresc faţă de actuala conducere a BOR, ci vin ca urmare a cumulării mai multor impresii personale antagonice cu propriile-mi convingeri, motiv pentru care voi încerca, pe cât posibil, să-mi păstrez o răceală analitică aproape mecanică în exprimare.
Pentru a trage unele concluzii cu privire la rolul nociv pe care şi l-a însuşit BOR în ultimul deceniu, voi avea în Read more…

Advertisements

Exod.

27 August 2015 Leave a comment

RefugeesAcest cuvânt mi se pare că defineşte cel mai bine ceea ce se întâmplă de jumătate de an cu oamenii care părăsesc Orientul Mijlociu şi Nordul Africii – exod.
Acei oameni nu sunt imigranţi. Ei nu migrează. Pentru a avea acest statut ar trebui să nu existe o caracteristică definitorie, care nu aparţine imigrantului – disperarea. Când alegi să devii imigrant treci prin analiză şi sfârşeşti în decizie, pe care o iei lucid, detaşat, fără a avea constrângeri de altă natură. Aşa ceva nu se întâmplă şi în cazul valului de oameni care traversează parte din Asia, Africa şi Europa, cu intenţia de a scăpa de teroare. Ei pleacă de frica morţii, după ce au văzut moartea în faţă.
Când îţi explodează o bombă-n casă şi-ţi moare jumătate din familie, când îţi vezi rude decapitate sau executate cu focuri de armă, când îţi mor copiii de foame şi n-ai mâncare să le dai, când eşti întrebat pe stradă în ce Dumnezeu crezi, iar dacă nu răspunzi corect eşti omorât pe loc, când nimeni, de luni de zile, nu face nimic pentru a te apăra, decizia pe care o iei de a pleca din acel loc nu te situează în postura de imigrant.
Ceea ce se întâmplă acum, în 2015, sub ochii impasibili, dezinteresaţi, cinici, nesimţiţi şi lipsiţi de reacţie ai omenirii, nu este un val de imigranţi, ci este un exod. Acei oameni nu mai au de gând să se întoarcă, iar decizia lor ultimativă nu este luată cu Read more…

Când democraţia naşte monştri.

9 January 2015 4 comments

I'm not CharlieMi se pare logic atacul terorist din Paris, îndreptat împotriva jurnaliştilor de la Charlie Hebdo. Nu necesar sau moral, ci logic. Perfect logic. Chiar dacă e cinic. Ştiu că poate părea o afirmaţie grotescă din partea mea, având în vedere că nişte oameni au murit executaţi, fără un motiv aparent, însă, voi încerca să-mi detaliez punctul de vedere în cele ce urmează.
După cum am mai spus şi cu alte ocazii, consider că suntem mulţi. Mult prea mulţi… Şi pentru că matematica nu minte niciodată, cu cât cifrele sunt mai mari, cu atât devin mai greu de controlat excesele. În cadrul unui sistem ermetic de valori este aproape imposibilă descoperirea unui echilibru între nuanţe, atâta timp cât acordul fin este limitat de constrângerile spaţiului redus. Şi cum Terra nu este de zece ori mai mare decât Soarele, 8 miliarde de oameni reuşesc să întindă la maximum graniţele suportabilităţii în materie de toleranţă. Iar ca să fie tacâmul complet, democraţia, cel mai parşiv sistem de orânduire socială, reuşeşte să formeze din ce în ce mai multe tumori, atâta timp cât mâna manipulatorie a maselor din ce în ce mai largi de cetăţeni scapă printre degete erori de o parte şi de alta a taberelor existente în interiorul său.

Îmi aduc aminte anu’ 3 de facultate (se întâmpla în 1999), când profesorul de Drept Internaţional Public începea să ne povestească despre Uniunea Europeană şi despre globalizare. Îmi aduc aminte cu o nostalgie nedisimulată, cum ni se părea amuzantă ideea de uniformizare. Părea de-a dreptul hilar gândul că va putea fi îndoită puţin celebra sintagmă din Constituţie, cea referitoare la Stat naţional, unitar, suveran, independent şi indivizibil. În acea perioadă, la sfârşitul epocii Read more…

Cred în Diavol. Îl iubesc pe Dumnezeu.

25 August 2012 20 comments

 Aș dori să încep printr-un mic avertisment: Cei care caută răspunsuri la întrebări existențiale fără a consulta conștiința proprie, cei care se sprijină pe dogme și preconcepții fără a dori ca măcar să le înțeleagă, cei care dintr-o pudoare extremă exclud din start păreri contrare, sunt invitați în cel mai respectuos mod posibil, să facă un delicat dar sigur stânga-mprejur, pentru că textul care urmează este o mică parte din propria-mi părere în legătură cu ceea ce, în Anno Domini 2012, se încadrează în conceptul de religie.

N-am avut până acum intenția să ating subiectul ăsta, dintr-o decență (aș spune eu), dacă nu chiar și puțină timiditate, combinate cu respectul pe care-l port atât celor care cred, cât și celor care nu cred. Am încercat mult timp să păstrez o atitudine echidistantă, pentru că jonglând cu teorii și idei atât de contondente, riscul de a stârni antipatii gratuite este imens. Nu-s deloc pudic și reținut. N-am tăcut, pentru că am încercat să nu supăr pe nimeni. Ci doar am dorit să păstrez o neutratilate la care să jinduiască și Elveția în zilele ei bune, pentru că: 1) sunt destul de categoric în exprimare și gândire, când vine vorba de religie; 2) am destui dușmani încât să nu-mi doresc formarea altora, din cauza propriilor mele acțiuni sau vorbe.
Și totuși, luat grosso modo, acțiunile din ultimul an ale înalților reprezentanți ai multor culte și religii , m-au făcut să ating punctul critic, și să aleg calea exhibarii, atât cât mă pricep și cât înțeleg eu fenomenul respectiv, pe care încerc să-l analizez aici.
Pentru început aș dori să fac o scurtă precizare, ca să știe lumea în ce fel mă poate înjura (dacă e cazul). Sunt născut și educat în spirit Ortodox. Cred în Dumnezeu, merg la Sf.Biserică, mă Spovedesc, mă rog, postesc. Și chiar dacă am fost mai păcătos ca de obicei în ultimii ani, încerc să țin calea…cât pot. Dar încerc.
Read more…