Archive

Posts Tagged ‘Rolling Stones’

Iubirea de sine. Traducere – Go fuck yourself.

27 February 2013 8 comments

World in a mirrorSunt un om extrem de nesuferit. Spre liniştea mea, dar mai ales a celor din jurul meu, foarte rar se întâmplă să-mi activez acea latură componentă a întregului ansamblu de trăsături definitorii ale caracterului, responsabilă cu (sau mai bine zis, pentru) sterciuirea rezistenţei psihice a persoanei care-mi intră în colimator. Însă când se întâmplă să intru în Fuck You Mode, gradul de nesimţire al acţiunilor mele devine imposibil de încadrat în graficele acceptate a fi universal valabile, iar acţiunile mele depăşesc în înţelegere, cuprinderea imaginaţiei umane.
Nu cred că mai are sens menţionarea faptului că de fiecare dată, fără excepţie, fiara în care mă transform are legătură cu latura defensivă, când mă simt încolţit sau constrâns, de diverse conjuncturi, vorbe repetate la infinit, ori abuzul, în orice formă a sa. Îmi dau seama că este greu de înţeles încercarea mea de a mă disculpa, atâta timp cât ferocitatea atacurilor mele seamănă mai mult cu o ofensivă furibundă, decât cu o defensivă disperată.
Însă va mărturisesc, sub cuvânt de onoare, că de fiecare dată când eu animalul iese la suprafaţă, poartă la gât un medalion pe care scrie -I had no choice. You asked for it!
Dar ca să exemplific şi mai bine o asemenea stare în care mă văd aruncat, după ce iniţial mă simt smuls forţat, luat pe sus şi constrâns spre a adoptă anumite măsuri extreme, vă invit să vedeţi 25 de secunde din filmul Rush Hour, în care Chris Tucker face un rol…unic. Charlie Sheen abia se poate Read more…

Advertisements

God gave me everything i want.

3 January 2013 12 comments

Happy hamster-Toţi vrem. Foarte puţini dăruim. Şi mai puţini mulţumim pentru ceea ce avem.

Nevoia, spre deosebire de dorinţă, ţine de necesităţi – fiziologice sau psihosomatice, fiind declanşată de instinctele de conservare şi de supravieţuire. Aşadar căutăm întotdeauna apă şi hrană pentru a supravieţui, adăpost pentru a ne odihni etc. Pe de altă parte, dorinţa lucrează într-un mod diferit. Şi anume are o directă legătură cu satisfacerea plăcerilor. Ceea ce ne dorim, ne gâdilă eul, ne potoleşte setea de confort fizic şi psihic. Partea cea mai amuzantă, ba chiar ironică într-un fel oarecum bizar, constă în faptul că dorinţele sunt un declanşator mai puternic decât nevoile. Şi asta din două motive distincte: 1) trăim vremuri în care nevoile nu mai sunt o problemă directă, atâta timp cât supravieţuirea nu mai ţine de hrană, apă, odihnă, căldura etc. (în afara ţărilor din lumea 3-a…aşadar un procent foarte mic se mai confruntă şi acum cu aşa ceva); 2) viciile au devenit atât de numeroase şi de acute, fiind întâlnite la tot pasul şi gâdilând simţurile atât de puternic, încât declanşarea dorinţelor a întrecut cu mult, şi de mult timp, fireasca şi naturala nevoie a omului-animal, ghidat de instinct şi mulţumit cu simpla supravieţuire.
Cred că de-a lungul istoriei umane, cei doi termeni s-au aflat într-o continuă întrecere – procentual vorbind. Pentru că întotdeauna au existat oameni care se zbăteau între a fi şi a nu fi, din cauza Read more…