Archive

Posts Tagged ‘Romani’

Votul – sclavia omului modern.

1 November 2014 1 comment

ConsciousnessCu cât drag am aşteptat să împlinesc 18 ani. Nu doar pentru a putea cumpăra alcool şi ţigări fără probleme, pentru că oricum le cumpăram şi minor fiind. Aşteptam majoratul pentru că doream să mă simt bărbat. Matur. Cetăţean responsabil, plin de simţ civic. Se întâmpla în primăvara lui ’95. Nu mai reţin dacă au fost nişte alegeri locale în acel an (parcă da), însă aveam să votez plin de elan în ’96, când a ieşit Emil.
Heh… -A ieşit Emil, băă! Deja era o vorbă printre studenţi. -Hai la Universitate, că a ieşit Emil. După ce ne-a făcut ciocatu’ cu mâna din balcon am mărşăluit spre Regie. Să bem şi să chefuim, evident… Dar nu mai conta. Scăpaserăm de Iliescu. Ne simţeam în sfârşit liberi.
Ţin minte că erau anii în care votam cu o asemenea plăcere de zici că făceam sex. Păstram timbrele alea lipite pe buletin de zici că erau chiloţii damelor pe care le ştampilam în cabina de vot la fiecare scrutin electoral. Suveniruri. Simboluri ale cetăţeanului Cătălin Ionescu. Îmi plăcea să mă implic. Discutam multă politică, fie în familie, fie cu prietenii. Consideram că voinţa mea alături de voinţa altora care gândesc aidoma mie, sau mai bine zis voinţa mea alăturată voinţei celor cu care întâmplător gândeam asemănător reprezintă o forţă capabilă să schimbe destine, să modifice opţiuni şi căi de urmat, să…
Aiurea! Am eu o vorbă pe care-o folosesc cu foarte mare drag în asemenea situaţii. -Young, dumb and full of cum. Atât la propriu, cât şi la figurat. Credeam în democraţie. Încă mai credeam…
Read more…

Advertisements

Ungurii şi ţinutul, se coiesc.

9 February 2013 12 comments

Romania shape cloudsPrima oară în 23 de ani când nu au acces direct la putere, rămânând în afara arcului guvernamental, şi deja încep să-şi arate colţii politici pe care-i au încă ascuţiţi. De fapt este singura modalitate rămasă prin care se mai pot face auziţi. Numai aşa ies în evidenţă – marşând pe cartea naţionalismului şi a eventualei xenofobii zgândărite la maxim. Doar-doar s-o isca vreun conflict dimplomatic major, cu ajutorul căruia să ajungă-n headlines-urile din presa occidentală, şi eventual pe masa decidenţilor de la Bruxelles.
Este exact formula prin care se asigură succesul notorietăţii unei probleme. Naşti un termen, o idee, un concept etc. pe care să-l foloseşti drept stindard, îl propagi în toate mediile informaţionale, stârneşti controverse, atâţi polemici, întărâţi părţile antagonic poziţionate, şi până să-şi dea seama toată lumea, nici nu mai contează dacă ideea de bază este sau nu veridică, pentru că deja trece în plan secund, atâta timp cât globalizarea şi argumentarea contradictorie joacă rolul legitimării respectivei idei.
Iar cel mai bun exemplu în acest sens este aşa-zisul ţinut sequoiesc. Nu este reglementat de nicio lege, nu are trasate graniţe din punct de vedere geografic, nu îi este recunoscută existenţa de către nicio entitate statală la nivel global, nu are însemne naţionale, nu are formă de guvernământ, nici măcar nu are o conducere centrală, sau recunoaşterea venită din partea propriilor locuitori, dar Read more…

Români fără România?

1 December 2012 7 comments

daciiCred că nu există ceva mai urât şi mai enervant în abordarea unui eveniment, indiferent de natura lui, decât abuzul mediatic. Începând cu emisiuni al căror format nu ne aparţine, dar pe care le românizăm la maxim, transformându-le într-un fel de bâlci tiribombistic agasant (exact aşa cum mi-am dat cu părerea în articolul trecut), şi terminând cu evenimente într-adevăr importante, care ar trebui să impună respect prin însuşi sobrietatea transmisă de incărcătura adusă cu sine, aşa cum este o sărbătoare naţională.
Ştiu ce-i aia Ziua Naţională a României încă din anii 80′. De 1 Mai, îmbrăcat în pionier, stăteam ore întregi lângă un militar în termen, care era dotat cu un Kalaşnikov şi care păzea statuia din faţa şcolii generale în care învăţam, iar pe 23 August asistam fascinat (copil fiind) la parade militare interminabile. Urma apoi programul artistic muncitoresc, plin de dansuri tematice şi de melodii precum Macarale, râd în soare argintii, macarale, în zori de zi. Aşa că ştiu foarte bine că de Ziua Naţională am fost abuzat pe rând de comunişti, urmaţi de tranziţionisti, iar mai nou, de occidentali capitalişti…mă-nţelegi?!… 😉
Şi totuşi, cu toată răbdarea şi calmitatea de care pot da dovadă actualmente, mă întreb: -Până când lipsa asta de decenţă? Noi nu putem sărbători Ziua Naţională, învăluiţi fiind într-o suavă efervescenţă molcomă, precum un murmur înfundat? Trebuie neapărat să ne răcnim dragostea de ţară din toţi Read more…

Toleranță zero.

9 August 2012 32 comments

Nu cred în presupuneri atâta timp cât consider perfect adevărată expresia: Assumption is the mother of all fuck’ups. Cred însă în raționamente, în deducții și în judecăți, survenite în urma analizei unor date concrete, evenimente, fapte. Cu alte cuvinte, părerea, dar mai ales intenția mea, în legătură cu gura lumii nu poate fi exprimată aici decât dacă aș cataloga blogul ăsta X, nu G – cum e acum.
Și totuși, nu pot să neg evidența. Iar aceasta îmi spune că gura lumii lucrează zi și noapte, în legătură cu orice subiect sau persoană. Așa că neavând încotro, am de gând să lucrez puțin cu materialul clientului, chiar dacă faptul că mă țin cât pot de departe de preconcepții nu mă cataloghează ca făcând parte direct din fenomen.
E plină toată lumea (și aici nu mă refer doar la Români, ci chiar la toată lumea) de preconcepții în legătură cu poporul Român. Suntem catalogați (pe bună dreptate), drept leneși, hoți, jegoși, mincinoși, delăsători. Spun pe bună dreptate, pentru că așa și e, numai că generalizările ne omoară. Nimeni din întreaga Europă n-are răbdare să vadă dacă suntem și altfel. Pe nimeni nu interesează că putem fi și altceva decât ceea ce a primit deja o etichetă lipită cu Super Glue direct pe frunte.
Read more…