Archive

Posts Tagged ‘Timp’

Moartea elefanţilor.

25 December 2017 Leave a comment

Let the past dieNu mai pot cu elefanţii! De fapt, n-am nimic împotriva speciei lor, ci mă scot din minţi activiştii care luptă pentru împiedicarea dispariţiei elefanţilor. Oriunde mă uit răsare câte un articol despre cât de necesară e mobilizarea pentru savalrea maiestuoaselor pahiderme. Iar elefanţii nu sunt singura specie focusată de către activiştii lu’ peşte, dar par să fie la modă în ultima vreme. Prin vară era cu şi despre urşii panda. Prin primăvară era vorba despre rechini şi tigrii albi. Nu înţeleg de ce trebuie să lupte cineva pentru salvarea unei anumite specii. În fiecare an dispar zeci de specii de vieţuitoare. Zeci! Pentru care motiv ne-ar fute grija doar în ce priveşte anumite specii? Poate unui om îi plac anumite insecte. Altu’ poate iubeşte o specie rară de păsări. Exemplele pot continua. Nimeni nu se vaită despre cât de dramatic este efectul ireversibil al pierderii tuturor speciilor, însă toţi se dau de ceasu’ morţii când vine vorba despre unele specii care sunt asimilate în mentalul colectiv ca fiind un fel de jucării pentru oameni. -Awww, look at how cute is that! Şi doar pe considerentul ăsta tre’ să ne apucăm cu toţii de cur şi să sărim în sus, într-o sterilă şi tâmpă încurajare colectivă, de parcă ar conta undeva, cumva, aderarea la unele demersuri în online, acolo unde petiţiile nu sunt Read more…

Advertisements
Categories: De suflet. Tags: , , , , ,

Hotness never fades.

4 August 2013 18 comments

Woman in kitchen-Unde te grăbeşti aşa Ana? Nici măcar nu putu să termine întrebarea fără a i se ivi un rânjet perfid pe faţă.
-Vecina, am mâncarea pe foc… Vorbele îi ieşeau tremurat, în timp ce urca într-un ritm alert câte două trepte, cu o sacoşă voluminoasă în mâna stângă iar cu dreapta căutând cu disperare balustrada pentru a nu-şi pierde echilibrul.
Nu mai purta de multă vreme tocuri, nu avea timp sau motive, dar chiar şi aşa în sandalele astea joase risca să se împiedice, după ce tot drumul îl parcursese aproape în fugă. Marius trebuia să plece la şcoală pentru ultimele ore pregătitoare de dinaintea bac-ului, iar Tudor se grăbea să plece la serviciu şi o aştepta să-i aducă ţigările pe care o rugase să i le cumpere. Încercase să-l convingă în repetate rânduri să se lase de fumat, însă explicaţia lui, pe care ea continua să o considere puerila, cum că în Poliţie n-ai cum să nu fumezi, îi era servită de feicare dată cu obstinaţie. Colac peste pupăză, ştiind că ambii se grăbesc pentru că erau în întârziere, a trebuit să lase mâncarea pe foc şi să plece la magazinul din colţ încercând să termine cumpărăturile în timp util.
-Vezi că te aştept deseară. Vine multă lume. Sper să poţi veni, dacă nu mai ai şi alte treburi în afară de gătit.
-…în afară de gătit… Ştia că-i aruncase în scârbă vorbele astea, dar deja se obişnuise cu felul lor de-a fi. Toate din bloc o invidiau petnru silueta ei, care parcă încremenise în timp, păstrându-i alura tinerească şi conservându-i nurii din anii în care-l întâlnise pe Tudor, aşa că le acorda prezumţia de invidie, cum îi plăcea ei să spună când îşi dădea coate şi râdea cu Tudor de ifosele lor.
Read more…