Archive

Posts Tagged ‘Vot’

Experimentul ‘Clopotele Iadului’.

1 December 2015 4 comments

CapitalismDetest democraţia. Sunt aproape cinci ani de când am ajuns la concluzia asta. Iniţial mi-am conturat opinia conform căreia democraţia n-a fost concepută sub forma unui sistem de orânduire menit să administreze şapte miliarde de oameni. În timp, însă, am început să observ mai multe hibe ale democraţiei.
În primul rând nu mai este un sistem al echitaţii sociale. Grecii au inventat-o pentru a-i servi pe oameni, iar noi am ajuns să trăim într-un mileniu în care oamenii servesc democraţia. Omul a ajuns atât de jos în lanţul trofic al democraţiei, încât nu cred că mai face parte din primele zece priorităţi. Sunt o sumedenie de lucruri care au devenit mai importante decât viaţa fiecăruia dintre noi, însă nimănui pare să nu-i pese de acest aspect care reprezintă în sine o eroare de tip veto.
În al doilea rând (ştiu că am mai spus asta, dar îmi place să repet), 98% din bogăţia planetară aparţine unui procent de 2% din populaţie. Injusteţea distribuţiei resurselor e copleşitoare. Este o falsă idee aceea conform căreia ne naştem cu şanse egale şi dacă suntem pricepuţi într-un domeniu, vom reuşi. -Pff, aiurea! Sunt doar vorbe dulci, amăgitoare, aruncate-n morişca manipulării globale, doar pentru a mai prosti masele şi pentru a le anestezia atenţia.
Doar uitaţi-vă câte concursuri de divertisment sunt la nivel global şi o să înţelegeţi mai bine la ce mă refer. E plină lumea de cântăreţi, dansatori, cuceritori şi talente în devenire. Sute de mii, poate chiar milioane se înscriu, la nivel global, în astfel de Read more…

Advertisements

După jumătate de veac cu ‘escu’, ‘ta’ sau ‘nnis’?!

15 November 2014 2 comments

ManipulareCeauşescu. Iliescu. Constantinescu. Băsescu. Cei patru escu responsabili de soarta României pe o perioadă ce se întinde pe 50 de ani la răscrucea a două milenii. Buni sau răi, deştepţi sau proşti, pricepuţi au ba, ăştia sunt. Pe ei i-am avut (impuşi, sau votaţi) drept reprezentanţii noştri. Liderii României moderne. Şi chiar dac-ar fi o simplă potrivire, o coincidenţă amuzantă, iată că Tudor Muşatescu a nimerit-o bine de tot întrucât, dintre toate numele de familie posibile, doar de-alde escu au fost ultimii patru.
Până mâine…
Mâine decidem între un nnis şi un ta. C-o fi bine sau rău, habar n-am. Convingerea mea e că niciunul nu este potrivit să ne fie Preşedinte, fiecare din motivele sale, pe care le voi înşira niţel mai la vale, da’ pân’ la fond ne mănâncă forma şi cum nu cred în coincidenţe nici de-al naibii, tind să mă las purtat şi de data asta pe valuri de superstiţie, afirmând că e foarte posibil s-o rupem în fericire. Viitorul Preşedinte cu siguranţă va conta într-un fel sau altul. Nu-i doar un hazard lipsit de sens. Schimbarea lui escu, aşa, dintr-o dată, după ce am ţinut-o doar în de-alde escu odată cu încetarea din viaţa a lui Gheorghe Gheorghiu Dej şi până acum, cu siguranţă prevesteşte ceva… deosebit.
Optimiştii ar spune că nnis ne-ar duce-n Europa, că-i ferchezuit şi are ştaif de leader autentic.
Alţi optimişti ar susţine că ta ne-ar aduce investiţii şi ne-ar scăpa de oamenii regimului ultimului escu.
Eu însă, pesimistul de serviciu în ale politicii, spun că nici nnis, nici ta, nu sunt ceea ce ar fi meritat România după ultimul Read more…

Votul – sclavia omului modern.

1 November 2014 1 comment

ConsciousnessCu cât drag am aşteptat să împlinesc 18 ani. Nu doar pentru a putea cumpăra alcool şi ţigări fără probleme, pentru că oricum le cumpăram şi minor fiind. Aşteptam majoratul pentru că doream să mă simt bărbat. Matur. Cetăţean responsabil, plin de simţ civic. Se întâmpla în primăvara lui ’95. Nu mai reţin dacă au fost nişte alegeri locale în acel an (parcă da), însă aveam să votez plin de elan în ’96, când a ieşit Emil.
Heh… -A ieşit Emil, băă! Deja era o vorbă printre studenţi. -Hai la Universitate, că a ieşit Emil. După ce ne-a făcut ciocatu’ cu mâna din balcon am mărşăluit spre Regie. Să bem şi să chefuim, evident… Dar nu mai conta. Scăpaserăm de Iliescu. Ne simţeam în sfârşit liberi.
Ţin minte că erau anii în care votam cu o asemenea plăcere de zici că făceam sex. Păstram timbrele alea lipite pe buletin de zici că erau chiloţii damelor pe care le ştampilam în cabina de vot la fiecare scrutin electoral. Suveniruri. Simboluri ale cetăţeanului Cătălin Ionescu. Îmi plăcea să mă implic. Discutam multă politică, fie în familie, fie cu prietenii. Consideram că voinţa mea alături de voinţa altora care gândesc aidoma mie, sau mai bine zis voinţa mea alăturată voinţei celor cu care întâmplător gândeam asemănător reprezintă o forţă capabilă să schimbe destine, să modifice opţiuni şi căi de urmat, să…
Aiurea! Am eu o vorbă pe care-o folosesc cu foarte mare drag în asemenea situaţii. -Young, dumb and full of cum. Atât la propriu, cât şi la figurat. Credeam în democraţie. Încă mai credeam…
Read more…

#Uniţi!… #Votăm!… #Şi lobotomizăm!

24 May 2014 Leave a comment

RetardIar alegeri…
De data asta nu-s ale noastre. Adică, sunt cu ai noştri, executate de către noi, dar nu au un corespondent real în viaţa politică internă, decât în măsura în care procentele astfel obţinute de către ei vor juca un rol copleşitor de mare în alianţele care se vor forma ulterior, în vederea celor mai importante alegeri ale ultimilor 5 ani, cele Prezidenţiale. Cei care vor fi votaţi acum nu vor avea prea multe tangenţe cu societatea românească. Poate vor face din când în când subiectul anumitor emisiuni ale televiziunilor de ştiri, aidoma lui Vadim Tudor, Gigi Becali şi Elena Băsescu, demni reprezentanţi ai poporului român, care fie n-au avut nicio interpelare în Parlamentul European, fie au bătut câmpii cu graţie, sau, în cel mai rău caz, au vorbit atât de agramat încât s-au prins până şi străinii, chiar dacă nu cunosc limba română…
Aşadar, mâine are loc un vot aidoma investiţiilor la bursă. -Dă-mi  banii tăi, că ştiu eu ce să fac cu ei. 😉 Pe tine, alegătorule, nu te priveşte ce-o să facă alesul tău în Parlamentul European, pentru că oricum în România nu există un interes real faţă de pulsul societăţilor occidentale, aşa că fă bine şi pune ştampila, ca să am eu, acelaşi jegos care te-a siluit 24 de ani, capitalul electoral, cheagul, safteaua, cu ajutorul cărora aleg tonalitatea cu care pot glăsui la masa negocierilor pentru Prezidenţiale, care încep în luna Iunie 2014.
Cu alte cuvinte, pentru un om ca mine, mort din punct de vedere social, japiţele astea infecte nu numai că vin cu miloaga a enşpea oară încercând să-mi spună că de data asta vor reuşi să-mi facă un blowjob care să aibă şi finalizare, Read more…

Pa Pa Power.

12 December 2012 17 comments

ZombiesHai c-am trecut cu bine şi peste ultimul hop electoral din acest an, exercitat de o societate viciată până în străfundul fiinţei colective. Milioane de oameni (cred că 8 la număr, ţinând cont de procentul prezent la vot), au ales de bună voie să joace un rol activ în sceneta asta iluzorie denumită democraţie, făcând gestul final de care era nevoie pentru încheierea procesului democratic – introducerea buletinelor de vot în urnă.
Nu am votat. După cum am mai spus, nu mai cred în democraţie. Nu a fost concepută pentru 7 miliarde de oameni, nu poate face faţă cerinţelor societăţii actuale şi este depăşită de vremurile pe care le trăim. Pur şi simplu se târâie, încercând să mimeze teoria pusă eronat în practică, aidoma comunismului, care era superb pe hârtie, dar niciodată viabil în practică. Când au inventat-o Romanii, pământul era locuit de probabil câteva sute de milioane de oameni, iar în ultimii 150 de ani, de când se aplică iar, s-a ajuns de la 2-3 miliarde, la 7 spre 8 miliarde de oameni. Şi după cum însăşi denumirea ne spune totul, demos – oameni, kratos – putere, adică puterea oamenilor, eu unul nu cred că puterea oamenilor este ceva viabil atâta timp cât numărul celor care decid este imens. Din contră. Cred că eroarea pe care o comite democraţia, este faptul că se bazează pe puterea majorităţii. Ştiu, sună ca naiba, însă ideea (din punctul meu de vedere), este următoarea: cu cât numărul celor care decid este mai mare, cu atât marja de eroare creşte. De unde rezultă că produsul Read more…

Vot, sau sondaj de opinie?

21 August 2012 9 comments

Taică-miu are o vorbă pe care de 17 ani de când am eu drept de vot, mi-o repetă rânjind printre dinți, precum un vulpoi bătrân trecut prin multe la viața lui, și care în ultima vreme tinde să devină din ce în ce mai aproape de realitate: –Cătăline, nu te mai ambala atâta, pentru că oricum tu votezi cu cine vrei și iese cine trebuie.
Ăsta-i și motivul pentru care înainte de ultimele alegeri locale, am preferat să declar mort simțul meu civic, renunțând definitiv și irevocabil la exercitarea unui drept care din punctul meu de vedere este doar o minciună aruncată în fața norodului. O amăgire concepută pentru a-i convinge pe cei mulți că ei de fapt contează, că ei decid.
Aiurea. Susțin de mult timp că România este condusă de Germania și de USA. Germania pentru că este liderul din umbră al UE, iar USA pentru că este liderul de necontestat al NATO. Și cum România a intrat în ambele structuri nu pe considerente de apreciere, ci pur strategico-economice, era clar faptul că din acel moment nu mai putea fi poporul votant cel care să decidă asupra liderilor care să-l conducă.
Iar cum regimul Băsescu a știut să facă plecăciuni atât în fața americanilor, încheind fix contractele de achiziționare de aeronave de război care i-au fost impuse, dar și în fața femeii lipsite de nuri, care dictează politica economică a Europei, era clar că el trebuie să rămână, no matter what. Și cum voința populară intră la și altele, era clar că se încadra perfect în acest no matter what.

Read more…

Bullshitometrul.

7 June 2012 30 comments

 Mi-a murit simțul civic. Total și ireversibil. Nu-s nici boșorog încât să găsesc în politică un element vital de socializare, dar nici îndeajuns de tânăr încât să cad în capcana speranțelor deșarte, crezând că diverse ideologii sunt doar punerea în practică a anumitor teorii frumoase pe hârtie. Am vârsta la care miserupismul, combinat cu o mizantropie desăvârșită, la care adaug și faptul că mă aflu într-un target social/demografic/etc. de nișă – nu mă regăsesc în aproape nimic din ce-mi oferă societatea, au dus, în timp, la decesul simțului meu civic, pe care l-am îngropat de curând.
La prezenta stare de fapt în care constat că mă aflu, a dus și actuala campanie electorală pentru alegerile locale. Peste trei zile sunt alegerile, lucru pentru care-i mulțumesc lui Dumnezeu, pentru că în sfârșit se termină circul. Sunt distrus psihic. Să mă explic.
Din păcate (sau din fericire), locuiesc într-o localitate în care USL a avut candidați pe liste separate. Adică n-au fost în stare să lase ranchiuna deoparte și să propună un candidat comun, ci au mers în campania electorală având fiecare candidatul lui. Ceea ce înseamnă că pe lângă vaaantuuuu baaateeee, apaaaa treeeeceee, pietreeeeleee raaamaaaan, a trebuit să ascult zilnic, două melodii noi în loc de una. Era clar că Read more…