You can get addicted to a certain kind of sadness…

 Un foarte bun și în același timp vechi prieten, a postat pe Facebook, nu cu mult timp în urmă, versul ăsta din deja celebra melodie a lui Gotye – Somebody that i used to know. El a mai continuat spunând că este atât de comun sentimentul descris, încât ar trebui inventat un cuvânt special pentru el. Și cum am fost total de acord cu el, m-am trezit eu să comentez. Eu care la vremea aceea aveam încă toți boii acasă. Nu mă pălise încă the great depression.
Și uite așa am scris eu aflându-mă în treabă, masochism. Evident că el m-a contrazis. El simțea altceva, iar eu veneam cu aberațiile mele de doi lei. Credeam sincer (și chiar și acum mai cred), că în anumite circumstanțe, versul ăsta poate fi interpretat drept masochism. Adică un fel de masochism sentimental. Atunci când suferi emoțional, dar continui, mergi mai departe, știi că persiști în suferință cu bună știință și totuși o faci, crezând, sperând că va fi bine. Din punctul meu de vedere poate fi tradus și prin masochism versul ăsta, mai ales ținând cont de contextul melodiei și de ceea ce vrea să transmită.
Omu’ m-a contrazis, eu fiind departe de felul cum o interpreta el, așa că eu am continuat cu