Dacă…

Dintr-a sufletului hrană, de-aş putea să fur vreodată,
Sau dac-aş putea accede fie-n Hades, ori Olimp,
M-aş lăsa flămând de viaţă şi ţi-aş da-o ţie toată,
Aş trăi pe datorie, şi-ai avea tu al meu timp.

Dacă zâmbetele tale ar fi-n Ceruri numărate,
De-ai fi tristă câteodată, de n-ai şti ce e iubirea,
Aş rămâne trist o viaţă, şi-aş plânge-o eternitate,
Să le ai pe ale mele, să nu guşti nefericirea.

Dacă lacrimile-ţi toate ar fi apă curgătoare,
Din care altoiul vieţii şi-ar extrage veşnic seva,
Aş ucide tot în juru-ţi, aş tocmi şi vrăjitoare,
Ca să nu mai plângi vreodată, să-l hrăneasc-altcineva.

Dacă paşii te-ar purta pe cărări bătătorite,
Dac-ai vrea să mergi desculţă, având drumul plin cu dale,
Aş aduce-n faţa ta numai pajişti înflorite,
M-aş face pământ în calea-ţi, să calci veşnic doar pe moale.

Moartea elefanţilor.

Nu mai pot cu elefanţii! De fapt, n-am nimic împotriva speciei lor, ci mă scot din minţi activiştii care luptă pentru împiedicarea dispariţiei elefanţilor. Oriunde mă uit răsare câte un articol despre cât de necesară e mobilizarea pentru savalrea maiestuoaselor pahiderme. Iar elefanţii nu sunt singura specie focusată de către activiştii lu’ peşte, dar par să fie la modă în ultima vreme. Prin vară era cu şi despre urşii panda. Prin primăvară era vorba despre rechini şi tigrii albi. Nu înţeleg de ce trebuie să lupte cineva pentru salvarea unei anumite specii. În fiecare an dispar zeci de specii de vieţuitoare. Zeci! Pentru care motiv ne-ar fute grija doar în ce priveşte anumite specii? Poate unui om îi plac anumite insecte. Altu’ poate iubeşte o specie rară de păsări. Exemplele pot continua. Nimeni nu se vaită despre cât de dramatic este efectul ireversibil al pierderii tuturor speciilor, însă toţi se dau de ceasu’ morţii când vine vorba despre unele specii care sunt asimilate în mentalul colectiv ca fiind un fel de jucării pentru oameni. -Awww, look at how cute is that! Şi doar pe considerentul ăsta tre’ să ne apucăm cu toţii de cur şi să sărim în sus, într-o sterilă şi tâmpă încurajare colectivă, de parcă ar conta undeva, cumva, aderarea la unele demersuri în online, acolo unde petiţiile nu sunt