Fii sentimentală şi stoarce lacrima aia, că altfel te ia mama Dracu’!

–Urmăresc X factor.
Am început abrupt articolul ăsta, ca să-mi iau rapid o piatră de pe inimă. Se spune că o greşeală odată recunoscută, este pe jumătate iertată. Aşa că am recunoscut-o şi eu, sperând că voi fi iertat. Acum, după ce au încetat râsetele voastre, vă mai dau un răgaz să vă trageţi şi sufletul după atâta râs, şi-am să vă explic şi de ce îl urmăresc…

My better half e de vină. După ce a renunţat la Mireasă pentru fiul meu văzând că-mi dă sângele pe nas de nervi doar la auzul refrenului ăla inept pe care-l auzeam din greşeală când treceam pe lângă bucătăria în care ea se prefăcea că găteşte, la telenovele nu se uită, n-are accesuri directe şi nici chef de canapele mărunte. Cu alte cuvinte, nu poate fi considerată un consumator media care să facă parte dintr-un target…oricare target. Aşa că i-a venit ei ideea asta şugubeaţă, de a găsi un motiv numa’ bun pentru a urmări împreună cu mine o emisiune de familie. Nu-i ajungeau filmele şi serialele, motiv pentru care s-a gândit că putem să ne râdem puţin şi la ceva autohton, pentru că-i plac reacţiile pe care eu le am când vine vorba de muzică (ştiind cât de exigent sunt), plus comentariile mele umoristice (deh, sunt irezistibil, ce pot să fac? :D). Şi uite aşa s-a gândit ea că