The green fairy.

 Numărul înjurăturilor, dar mai ales felul lor, complexitatea, inventivitatea de care dau dovadă și capacitatea de a nu le repeta, mă caracterizează încă din vremuri demult apuse. Ăsta-i motivul pentru care puhoiul de sudalme s-a dezlănțuit în ultimele 24 de ore, la adresa gazdei mele – WordPress.
Și asta pentru că m-a pălit ieri ideea să adaug și eu un nou meniu blogului meu. O nouă pagină. Fix în continuarea celor două deja existente: Home și Despre mine. Iar ceea ce am dorit eu, n-a fost să postez un nou articol cu aspect de meniu. Ci o nouă pagină, aidoma Home-ului, care să conțină articole de sine stătătoare, fiecare cu șirul lui de comentarii. Să nu fie constituită dintr-un singur articol, așa cum e Despre mine, care are propriul set de comentarii și atât – fără posibilitatea adăugării unor articole noi, după bunul plac al administratorului blogului respectiv…recte, je.
Motivul era simplu. Doream o pagină în care să postez muzică. Adică măcar o melodie zilnic. O melodie care să-mi exprime starea de spirit din ziua respectivă și care să constituie în timp un fel de histogramă emoțională.
Dar cum nu se poate, atâta timp cât habar n-am să bibiresc setările blogului, nu știu să scriu texte HTML și nici PHP, dar mai ales atâta timp cât tema (plus alte teme încercate) nu cred că suportă noi meniuri asemănătoare ca structură paginii principale, o să mă rezum la a posta direct pe homepage, mai rar decât mi-aș fi propus, câte o melodie… Aș fi vrut să păstrez Home-ul doar pentru articole, muzica trimițând-o în altă parte. Numai că programatorii de la WordPress au avut altă idee, oarecum total diferită de a mea. 🙂 Nu-i nimic. vor constata în curând că pneurile mașinilor lor se vor dezumfla în mers, le va tremura mâna când vor încerca să bage ață în ac, vor rata ultimul număr la 6/49, îi vor înșela nevestele cu cei mai buni prieteni sau cu frații lor, vor scăpa sandwich-ul cu partea unsă pe jos, îi va vedea iubita scobindu-se în nas la a 3-a întâlnire, vor avea flatulențe în Biserică, vor spune din greșeală -Nu la starea civilă, îi va apuca diareea când vor susține un toast etc. Ah, și să nu uit. O să le moară la intrare, cu toate că nu le va lipsi niciodată carnea din frigider…

Acestea fiind spuse, voi posta totuși melodia care-mi gâdilă creierul astăzi. Sunt oarecum absinth…pardon, absent am vrut să spun, așa că se potrivește de minune stării mele de spirit. Am și o stare destul de freaky, după ce astă noapte am văzut probabil ultimul film din viața mea. O să scriu în curând un articol despre el.  Și cum melancolia recent instalată, merge de minune cu puțină visare, chiar dacă indusă și cu ochii deschiși, am decis că e cazul să mai călătoresc și eu prin lumea lui Alice…cu sau fără iepurași, dar unde totul e sigur cu fundu-n sus, iar eu par când prea mare când prea mic. Și uite că toate se leagă de minune, iar faptul că astăzi m-a vizitat The green fairy m-a făcut să intru puțin într-un …daydream interesant, singurul lucru demn de apreciat fiind capacitatea scrierii unui text oarecum corect din punct de vedere gramatical. Chiar dacă mi-a luat o oră să-l dibuiesc, să-l corectez și să-i pun diacritice.
Vă las în compania acestei minunate melodii și mă reîntorc, fie și așa, periodic, în lumea zânelor verzi..